Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică un aspect decisiv pentru litigiile dintre asigurători și unitățile service și stabilește că respingerea cererii de despăgubire pe baza unor obiecții serioase și rezonabile nu poate fi sancționa

04 / 01 / 2024 /by Valentin Moroeanu

Prin Decizia în interesul legii nr. 18/2023, Înalta Curte a stabilit că nerespectarea termenului de 30 de zile în cadrul căruia societățile de asigurare au obligația de a răspunde cererilor de despăgubire ce le-au fost adresate, se sancționează cu aplicarea penalităților de 0,2% pe zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare expirării termenului.

Dincolo de această dezlegare justificată de Curte prin rațiuni de echitate și de necesitate a protejării intereselor creditorilor de asigurare, Decizia RIL nr. 18/2023 conține și o serie de clarificări subsidiare ce pot avea un mare impact asupra miilor de litigii purtate între asigurători și unitățile service.

O astfel de clarificare este făcută în cadrul considerentelor expuse la pct. 106) și 107) din cuprinsul Deciziei RIL nr. 18/2023, unde se reține că penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere nu vor putea fi acordate în măsura în care se va reține că o cerere de despăgubire a fost respinsă pe baza unor obiecții serioase și rezonabile.

Prin aceste clarificări, Înalta Curte a trasat în sarcina instanțelor de drept comun obligația de a analiza fiecare caz în parte și de a stabili dacă refuzul de plată a unei cereri de despăgubire a fost justificat prin raportare la obiecții serioase și rezonabile (caz în care nu s-ar justifica acordarea penalităților de întârziere) sau dacă justificarea a fost una pur formală (caz în care societatea de asigurări ar urma să fie obligată la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere).

Elementul de noutate și care are potențialul de a schimba soluțiile ce urmează a fi pronunțate în miile de litigii aflate pe rolul Tribunalului București, privește faptul că simpla soluție de respingere ca neîntemeiate a obiecțiilor ridicate de societatea de asigurare nu mai poate fi sancționată în mod automat cu aplicarea penalităților de întârziere.

Cu alte cuvinte, dacă până în prezent practica majoritară era în sensul acordării penalităților de întârziere ori de câte ori se dispunea respingerea ca neîntemeiate a obiecțiilor ridicate de societatea de asigurare, în urma clarificărilor aduse prin Decizia RIL nr. 18/2023, penalitățile de întârziere vor putea fi acordate doar în măsura în care obiecțiile ridicate de societatea de asigurare vor fi calificate ca fiind pur formale (adică formulate în mod abuziv și nedocumentat).

Această clarificare va aduce noi provocări atât pentru societățile de asigurare, care vor fi nevoite să documenteze fiecare caz în parte, cât și pentru instanțele de judecată, care vor fi nevoite să analizeze la rândul lor fiecare caz și să stabilească dacă obiecțiile ridicate de societatea de asigurare au fost doar neîntemeiate sau pur formale (adică abuzive).

Urmează să observăm cum se va contura practica instanțelor și care vor fi criteriile în funcție de care se va decide dacă o obiecție este pur formală sau doar neîntemeiată.

2024-01-05T00:17:55+02:00
MOROEANU & ASOCIAŢII